05
Carturesti
Naturalete, culori, esente, nervuri – intr-un cuvant lemn. Carti pentru toate gusturile, ceaiuri diverse, relaxare. Combinati toate acestea si apare Carturesti. Care dintre noi poate spune cu mana pe inima ca nu ii place?
Guest post DACIANA:
Carturestiul si-a gasit un loc aparte in fiecare oras in care s-a deschis, dar cel de pe strada Verona, din Bucuresti, este de poveste. Eu l-am simtit ca pe un castel intortocheat, cu sali mari si cotloane ascunse. E un labirint ce s-a dezvoltat mereu si ultima sa bucata, ultima mansarda, e aproape gata. Cand am intrat a existat un impact brusc intre mine si spiritul Craciunului. Nu-l mai intalnisem demult.
Cartile colorate ca niste prajituri erau intinse peste tot, tocmai ca sa contrasteze cu restul. Rafturi, multe rafturi extrem de simple ca sa lase loc atentiei oferite cartilor. Multa mobila simpla in general. Mi-am umplut privirea de lemn curat, proaspat reconditionat, inalnind espectul fata de material in fiecare colt, de la capriori si popi la caramizi, in acelasi loc unde era acum cateva zeci bune de ani. Mirosea a nou si vechi si a ceai de pe toate rafturile. Senzatia de caldura nu m-a parasit nici o clipa. Cateva luminite bine plasate, cu lumina necolorata, au fost mult mai de efect decat orice curcubeu. In rest lumina era multa, invaluitoare nu orbitoare, datorita abajururilor albe de hartie. Senzatia de mare, de aerisit era placuta, nu coplesitoare. Atmosfera era de basm si de real, de castel si casa veche.
Sincera sa fiu m-as muta acolo maine.
